Compromisuri nenorocite

 Daca mai aveam vreo lectie de invatat de acest Craciun, am invatat'o cu varf si indesat:  aproape ca mi'am compromis fericirea copiilor mei si a familei mele, a mea si a sotului meu, pentru niste mizerabili, ce intamplator ne sunt rude de gradul intai.

Stiam ce le poate pielea, si ce hram poarta fiecare si tot m'am lasat pacalita in mare stil, doar pentru ca a fost Craciunul.

Insa de Revelion numai am de gand sa ma las pacalita, nici de urmatoarele sarbatori sau situatii care s'or mai ivi.

Am experimentat suficient cat pentru toate celelalte, de acest Craciun. 

Nu stiu cum se face ca mereu am facut compromisuri ce mai ca mi'au distrus linistea familiei si caminului meu, doar din naivitatea ca si altora le pasa de conceptul de familie, gen frate, mama, tata, d'astea, nu doar mie sau lui barbate'miu, care tot de la mine a invatat ce presupune o familie, ca ma'sa cu ta'su au fost prea preocupati sa numere succesele copiilor vecinilor si cunostintelor si sa'i ucida cu buna stiinta increderea de sine si in capacitatile proprii.

Asadar, de unde asa asteptari, cand printisorul familiei a fost mereu un rebel si nu l'a interesat nici cat un chistoc de tigara, de altcineva in afara persoanei lui si intereselor si nevoilor lui.

Cand am de gand sa ma invat minte ?! Devine deja ridicol, hilar, absurd.

Unele compromisuri sunt precum un drog, tot le faci, in speranta ca se va intampla ceva, altceva decat de obicei si esti impacat cu acesta, in sfarsit.

Ridicolul situatiei intervine cand se intampla fix la fel, ca in filmul acela " ziua cartitei", cand se repeta si se tot repeta si deja stii ce se va intampla, dar cum adori teatrul absurdului, te amuzi copios de inca o reprezentatie. Pe nervii tai, pe timpul tau, pe banii tai, pe naiba, ca numai tu poti face astfel de compromisuri. 

Am o vorba pe care i'o tot spun lu' barbate'miu cand tinde sa fie prea liniste si bine in casa, in sanul familiei si el devine un agitat care imi fute tot zenul: iti dauneaza linistea, prietene! 

Asa si eu, imi dauneaza daca nu fac compromisuri si imi fut zenul, de tot.

Am o varsta, nu mai imi permit luxul sa fac compromisuri care ma storc de energie. Daca nu am grija de nervii mei, de linistea mea interioara, crap si ei vor continua sa'si traiasca vietile, fiind la fel de mizerabili.

Asa ca, ar cam fi momentul sa imi dau cu reveneala si sa nu mai fac compromisuri de genul. 

Exemplul cel mai elocvent fu Craciunul, nici ca se putea nimeri unul mai potrivit.

Toate se intampla fix atunci cand trebuie, nu mai tarziu, nu mai devreme.

Poate ma invat minte, odata! 

Nimeni si nimic altcineva sau altceva nu conteaza mai mult in viata asta decat linistea mea interioara, a copiilor mei, a caminului meu, a familiei mele, care e compusa doar din 5 membri.

 Restul sunt total irelevanti si re-apar in viata mea in functie de imprejurari si interese de moment.

Ar cam fi timpul sa nu ii mai primesc in viata mea, decat daca vreau eu, daca am chef, daca ....sau pot la fel de bine sa nu'i mai primesc deloc, pot trai fara ei , si traiesc chiar prea bine fara energiile lor negative in preajma mea.

Voi experimenta de Revelion, sa vedem ce reactii vor fi din partea lor, daca vor fi.

Abia astept! 

Artificii!!!