Liniste, nu zgomot.Nici macar cai verzi pe pereti.

 Cand o femeie, mama a 3 copii, decide sa renunte la 19 ani din viata ei, dedicati exclusiv casniciei, barbatului, copiilor si caminului ce candva a fost doar al lor, al ei, atunci sa stii sigur ca nu mai exista cale de razgandire ori intoarcere la acei 19 ani, la acea familie, la acel barbat, ci doar la acei copii!!! Ai ei!!! 

Isi ia copiii cu ea de gat si dusa e!Oriunde vede cu ochii mintii si sufletului, poate isi va re'gasi linistea si locul, si rostul in lume.

Se va aduna bucata cu bucata, dupa ce va fi trecut descompusa prin iad, se va recompune, se va reconstrui gand cu gand, emotie cu emotie, sentiment cu sentiment, si mai puternica decat ar fi visat vreodata ca poate fi ori deveni.

Este aceeasi femeie, si totusi, o alta!

Cu rani adanci, pe alocuri inca sangerande, cu lacrimi secate, cu o iubire tradata, o casnicie esuata, o familie destramata si imprastiata. 

Chiar si asa, femeia asta si'a regasit locul, in acest haos abisal.

Cu un curaj nebun si "cojones" la purtator, ea a plecat si nu s'a mai uitat inapoi la ce a fost candva toata viata ei.

Universul a conlucrat si astrele a asezat cum nu se putea mai bine. 

In sfarsit, femeia s'a intors "acasa", in casa de unde a inceput totul si unde cumva, se va si incheia totul.

Nu mai doresc sa dau aceasta liniste pe niciun alt regat inchipuit, ma  prea multumesc cu barlogul meu modest, cu singuratatea, cu copiii mei. 

Nu mai cred in cai verzi pe pereti, in promisiuni desarte, in barbatul pe care l'am parasit, dar pe care l'am iubit juma' de viata.

Niciun ban nu imi poate cumpara linistea de acum si face atata zgomot incat sa mai vreau sa cred iar in iubirea lui.

Imi este prea bine asa!

Multumesc, Doamne!