Incluziunea in scoala de masa, un mit...pe care unii chiar nu stiu cum sa il demonteze mai abitir!
Zilele astea, la terapie, unul din subiecte a fost si despre integrarea copiilor nostri in invatamantul clasic sau...special. Ohohoho, ce subiect tabu! Ca tocmai ce am simtit sa imi expun parerea, chiar nu am putut sa tac. De ceva ani, de cand am intalnit-o, pe ambasadoarea neobosita a copiilor cu dizabilitati si presedinta CECED-ULUI , M.T., am tot urmarit activitatea ei din umbra. Rezonam doar la nivel superficial, si in profunzime doar prin faptul ca suntem amandoua mame de copii cu CES. Insa, la o studiere mai atenta a problemei, chiar nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Asta nu inseamna ca nu respect si admir munca ei titanica de a apara, legal, abuzurile de orice fel a copiilor speciali, cu precadere cele ale refuzului accesului lor la educatie. Nu inteleg insa, cum militarea asta pentru incluziune in scoala de masa a acestor copii cu CES, este dusa la extrem. Eu nu aprob includerea lor in invatamantul de masa, nu e corect fata de ei in prima speta. Cerintele le depasesc abilitatile, oricata bunavointa ar fi din partea cadrului didactic. Atuurile lor nu se dezvolta intr-un colectiv numeros, si de la caz la caz, rautacios .Ca sa nu mai zic ca, discriminarea si rautatile pornesc din sanul familiei, de la mintea opaca si de la lipsa educatiei si bunavointei de a se informa corect despre ce inseamna un copil cu CES. Eu am ales sa il inscriu pe tigru la scoala speciala, unde curricula si nivelul de invatare e pe masura abilitatilor lui de receptare. Unde are doar 2 colegi, cu care si asa, exista mici animozitati ici-colo.Am studiat mult aceasta problema a incluziunii in invatamantul de masa...si am realizat ca Victor nu ar fi avut nicio sansa intr-o clasa de 30 de copii, aparent normali si sanatosi, suferind doar de dizabilitatea compasiunii si empatizarii, atat. Ma uit la fimea a mare, si vad cata rautate poate incapea in capsoru ala de clasa a cincea, a unor colegi de clasa. Daca ea vine plangand si bombanind uneori, de cum s-au comportat intr-o zi sau alta, cam la ce cote ar fi receptat tigru...nu mai zic de mine ?! Am o mare problema cand vine vorba de acest bullying in scoli, normale, cicase. Cum de altfel am si o mai mare problema cand aud povesti cutremuratoare din unele scoli speciale, sau centre specializate...si nu pot sa nu ma gandesc eu cum as reactiona daca prin absurd, Victor ar fi abuzat, indiferent de forma ?!?! Pai, nu as muri cu ei de gat?! normal ca as muri, crima de om as face, m-ar lega, naibii !!! Paradoxul este ca, unii parinti, nu vor sa priceapa ca aceasta incluziune nu face bine niciuneia dintre parti, copilul are cel mai mult de suferit. Asteptarile si proiectiile parintelui vor esua fara doar si poate. Eu am vazut asta la tigru, la cum s-a adaptat mediului special din centru, apoi din scoala. Ca a avut un noroc chior si a nimerit oameni dedicati si chiar profesionisti, asta e o alta poveste, deci, exista ! Ca am mers noi, acasa, pe partea de socializare si dezvoltarea lui emotionala, ca nu l-am izolat ori ca nu am facut diferente intre el si fete, decat in anumite momente, in functie de nevoile lor reale, iar e o alta poveste. Insa situatii stanjenitoare, in lumea exterioara au existat, si le-am depasit cumva, numai noi si Dzeu stie cum. Oamenii sunt atat de ignoranti, de lipsiti de vointa in a se info, in a empatiza. M-am lasat de mult pagubasa in a incerca sa le deschid mintea si ochii, si m-am focalizat pe viata si drumul nostru, strecurandu-ne printre toti acesti nestiutori, cu buna stiinta. Nu zic ca e usor, ca e mereu un vals, insa nu pot intelege cum danseaza M.T. pe o asa muzica...incapatanandu-se sa dea glas vocilor dintre cele mai grave si imposibil de dansat. Cum nu stiu cum si reuseste sa miste , sa mobilizeze o tara intreaga, oras dupa oras...e o enigma totala pentru mine. Poate ca asta e rostul ei pe pamant, sa schimbe mentalitati, legi, destinul crud al atator copii maltratati si abuzati.Apreciez, pana la un punct, insa. Ce e dea dreptul hilar este ca, blondina o cunoaste! si cand i-am spus in linii mari parerea mea despre incluziunea copiilor cu CES, in scoala de masa, a ramas putin cam surprinsa. E bine, doar asta presupune o terapie, o discutie libera, si nu constransa de imprejurari. Si tocmai de aceea, eu nu sunt pentru includerea lui tigru in scoala de masa, ever! Se descurca fb in cea speciala, slavit fie cerul!Daca noi, parintii nu avem taria de caracter sa acceptam ca exista totusi o limitare in integrarea asta in societate, a copiilor cu nevoi speciale, apai, ce pretentii sa mai avem , culmea ironiei, de la oamenii din societate ??! E musai sa ne recunoastem abilitatile , pentru a putea sa depistam in mod corect si real, capacitatile si nevoile copiilor cu dizabilitati, in functie de gravitatea ei., pentru a fi in stare sa gasim si solutii, variante viabile, nu doar in proiecte teoretice, ci practic, in viata de zi cu zi. Ne spunea blondina, ca la nivelul tarii, se lucreaza la proiecte ample de formare de ateliere si centre specializate pentru adultul de maine al copiilor de azi. Care includ si posibilitatea angajarii, ca doar s-a dat lege ca angajatorul vrand-nevrand trebuie sa creeze locuri de munca, implicit conditii, si pentru adultii cu dizabilitati.Am intrebat-o, care e mersul lucrurilor in acest sens, groaza mea fiind, desigur, ce se va intampla cu Victor la implinirea majoratului, asta daca voi fi suficient de binecuvantata sa ii mai apuc. Sa zicem, ca, in astia zece ani, inca mai e scoala, si, dupa ?!! Incotro ?!? Poate ca se vor mai dezvolta serviciile pe asistenta sociala si unitati protejate, nu om ramane la acest stadiu. Ma blochez iar la gandul ca, daca doamne fereste eu nu voi mai fi, cine ii va mai purta de grija si cine se va mai ocupa de el, asa cum o fac eu, asa cum ma pricep mai bine !??! Nu vreau sa pice pe surorile lui, desi eu asa ii cresc si ii invat, sa fie de nedespartit, si sa fie unul pentru celalalt, indiferent de alegerile fiecareia sau de soarta sau de drum. Recunosc, acest gand inca nu il pot stapani, ma incremeneste. Chiar si asa, eu imi pun nadejdea in cel de sus, cum ca ii va trimite oamenii potriviti, la momentul si locul cel mai potrivit, care sa rezoneze cu felul lui aparte de a fi. Caci este un copil absolut minunat, care este doar iubire si zambet, si dumnezeire !!! Asa cum sunt si surorile lui, de altfel, la fel de minunate !!! Proiectiile mele mentale sunt o holograma, stiu, ma amagesc singura, si ma autoeduc sa razbesc in ast' cotidian impropriu. Insa si daca nu le-as mai avea, cum naibii as mai rezista ?!?! Ca oameni, sunt din ce in ce mai putini! Dragoste, empatie, compasiune, grija, pe alocuri, ici-colo, si pe fuga. Si, totusi, mai palpaie fad, flacara sperantei...in oameni, in dragoste, intr-o lume mai pasatoare si mai prezenta si mai buna, pentru toti copiii Lui, si pentru cei diferiti si alesi sa poarte cu capul sus si demn, o conditie aparte!
Discutia asta a lasat un gust amar unora dintre cei prezenti in sala de terapie, altora, lacrimi curgand pe obraji, iar mie, mi-a schitat pe chip, un zambet cu subinteles.Caci asta e rolul terapiei, sa te exteriorizezi, sa ai curaj sa iesi din cochilie, sa nu te mai temi sa simti, sa iti exprimi trairile, gandurile, experientele.
Greu.. dureros, profund!
Zilele astea, la terapie, unul din subiecte a fost si despre integrarea copiilor nostri in invatamantul clasic sau...special. Ohohoho, ce subiect tabu! Ca tocmai ce am simtit sa imi expun parerea, chiar nu am putut sa tac. De ceva ani, de cand am intalnit-o, pe ambasadoarea neobosita a copiilor cu dizabilitati si presedinta CECED-ULUI , M.T., am tot urmarit activitatea ei din umbra. Rezonam doar la nivel superficial, si in profunzime doar prin faptul ca suntem amandoua mame de copii cu CES. Insa, la o studiere mai atenta a problemei, chiar nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Asta nu inseamna ca nu respect si admir munca ei titanica de a apara, legal, abuzurile de orice fel a copiilor speciali, cu precadere cele ale refuzului accesului lor la educatie. Nu inteleg insa, cum militarea asta pentru incluziune in scoala de masa a acestor copii cu CES, este dusa la extrem. Eu nu aprob includerea lor in invatamantul de masa, nu e corect fata de ei in prima speta. Cerintele le depasesc abilitatile, oricata bunavointa ar fi din partea cadrului didactic. Atuurile lor nu se dezvolta intr-un colectiv numeros, si de la caz la caz, rautacios .Ca sa nu mai zic ca, discriminarea si rautatile pornesc din sanul familiei, de la mintea opaca si de la lipsa educatiei si bunavointei de a se informa corect despre ce inseamna un copil cu CES. Eu am ales sa il inscriu pe tigru la scoala speciala, unde curricula si nivelul de invatare e pe masura abilitatilor lui de receptare. Unde are doar 2 colegi, cu care si asa, exista mici animozitati ici-colo.Am studiat mult aceasta problema a incluziunii in invatamantul de masa...si am realizat ca Victor nu ar fi avut nicio sansa intr-o clasa de 30 de copii, aparent normali si sanatosi, suferind doar de dizabilitatea compasiunii si empatizarii, atat. Ma uit la fimea a mare, si vad cata rautate poate incapea in capsoru ala de clasa a cincea, a unor colegi de clasa. Daca ea vine plangand si bombanind uneori, de cum s-au comportat intr-o zi sau alta, cam la ce cote ar fi receptat tigru...nu mai zic de mine ?! Am o mare problema cand vine vorba de acest bullying in scoli, normale, cicase. Cum de altfel am si o mai mare problema cand aud povesti cutremuratoare din unele scoli speciale, sau centre specializate...si nu pot sa nu ma gandesc eu cum as reactiona daca prin absurd, Victor ar fi abuzat, indiferent de forma ?!?! Pai, nu as muri cu ei de gat?! normal ca as muri, crima de om as face, m-ar lega, naibii !!! Paradoxul este ca, unii parinti, nu vor sa priceapa ca aceasta incluziune nu face bine niciuneia dintre parti, copilul are cel mai mult de suferit. Asteptarile si proiectiile parintelui vor esua fara doar si poate. Eu am vazut asta la tigru, la cum s-a adaptat mediului special din centru, apoi din scoala. Ca a avut un noroc chior si a nimerit oameni dedicati si chiar profesionisti, asta e o alta poveste, deci, exista ! Ca am mers noi, acasa, pe partea de socializare si dezvoltarea lui emotionala, ca nu l-am izolat ori ca nu am facut diferente intre el si fete, decat in anumite momente, in functie de nevoile lor reale, iar e o alta poveste. Insa situatii stanjenitoare, in lumea exterioara au existat, si le-am depasit cumva, numai noi si Dzeu stie cum. Oamenii sunt atat de ignoranti, de lipsiti de vointa in a se info, in a empatiza. M-am lasat de mult pagubasa in a incerca sa le deschid mintea si ochii, si m-am focalizat pe viata si drumul nostru, strecurandu-ne printre toti acesti nestiutori, cu buna stiinta. Nu zic ca e usor, ca e mereu un vals, insa nu pot intelege cum danseaza M.T. pe o asa muzica...incapatanandu-se sa dea glas vocilor dintre cele mai grave si imposibil de dansat. Cum nu stiu cum si reuseste sa miste , sa mobilizeze o tara intreaga, oras dupa oras...e o enigma totala pentru mine. Poate ca asta e rostul ei pe pamant, sa schimbe mentalitati, legi, destinul crud al atator copii maltratati si abuzati.Apreciez, pana la un punct, insa. Ce e dea dreptul hilar este ca, blondina o cunoaste! si cand i-am spus in linii mari parerea mea despre incluziunea copiilor cu CES, in scoala de masa, a ramas putin cam surprinsa. E bine, doar asta presupune o terapie, o discutie libera, si nu constransa de imprejurari. Si tocmai de aceea, eu nu sunt pentru includerea lui tigru in scoala de masa, ever! Se descurca fb in cea speciala, slavit fie cerul!Daca noi, parintii nu avem taria de caracter sa acceptam ca exista totusi o limitare in integrarea asta in societate, a copiilor cu nevoi speciale, apai, ce pretentii sa mai avem , culmea ironiei, de la oamenii din societate ??! E musai sa ne recunoastem abilitatile , pentru a putea sa depistam in mod corect si real, capacitatile si nevoile copiilor cu dizabilitati, in functie de gravitatea ei., pentru a fi in stare sa gasim si solutii, variante viabile, nu doar in proiecte teoretice, ci practic, in viata de zi cu zi. Ne spunea blondina, ca la nivelul tarii, se lucreaza la proiecte ample de formare de ateliere si centre specializate pentru adultul de maine al copiilor de azi. Care includ si posibilitatea angajarii, ca doar s-a dat lege ca angajatorul vrand-nevrand trebuie sa creeze locuri de munca, implicit conditii, si pentru adultii cu dizabilitati.Am intrebat-o, care e mersul lucrurilor in acest sens, groaza mea fiind, desigur, ce se va intampla cu Victor la implinirea majoratului, asta daca voi fi suficient de binecuvantata sa ii mai apuc. Sa zicem, ca, in astia zece ani, inca mai e scoala, si, dupa ?!! Incotro ?!? Poate ca se vor mai dezvolta serviciile pe asistenta sociala si unitati protejate, nu om ramane la acest stadiu. Ma blochez iar la gandul ca, daca doamne fereste eu nu voi mai fi, cine ii va mai purta de grija si cine se va mai ocupa de el, asa cum o fac eu, asa cum ma pricep mai bine !??! Nu vreau sa pice pe surorile lui, desi eu asa ii cresc si ii invat, sa fie de nedespartit, si sa fie unul pentru celalalt, indiferent de alegerile fiecareia sau de soarta sau de drum. Recunosc, acest gand inca nu il pot stapani, ma incremeneste. Chiar si asa, eu imi pun nadejdea in cel de sus, cum ca ii va trimite oamenii potriviti, la momentul si locul cel mai potrivit, care sa rezoneze cu felul lui aparte de a fi. Caci este un copil absolut minunat, care este doar iubire si zambet, si dumnezeire !!! Asa cum sunt si surorile lui, de altfel, la fel de minunate !!! Proiectiile mele mentale sunt o holograma, stiu, ma amagesc singura, si ma autoeduc sa razbesc in ast' cotidian impropriu. Insa si daca nu le-as mai avea, cum naibii as mai rezista ?!?! Ca oameni, sunt din ce in ce mai putini! Dragoste, empatie, compasiune, grija, pe alocuri, ici-colo, si pe fuga. Si, totusi, mai palpaie fad, flacara sperantei...in oameni, in dragoste, intr-o lume mai pasatoare si mai prezenta si mai buna, pentru toti copiii Lui, si pentru cei diferiti si alesi sa poarte cu capul sus si demn, o conditie aparte!
Discutia asta a lasat un gust amar unora dintre cei prezenti in sala de terapie, altora, lacrimi curgand pe obraji, iar mie, mi-a schitat pe chip, un zambet cu subinteles.Caci asta e rolul terapiei, sa te exteriorizezi, sa ai curaj sa iesi din cochilie, sa nu te mai temi sa simti, sa iti exprimi trairile, gandurile, experientele.
Greu.. dureros, profund!
Chiar, greu, dureros, dar mai ales profund!
RăspundețiȘtergere