Cand constiinta mustrata are miros de Craciun!
Cine ar mai fi crezut ca exista un astfel de miracol, in ziua sfanta de Craciun ?! Sunt unii care se incapataneaza sa spere ca mai e loc de schimbari in bine, ca si cum evenimentele si comportamentele din trecut nici nu ar fi existat . Inca au impresia ca un cadou, poate sterge cu buretele sau imi poate sterge mie memoria. Ce naivi, ca sa nu zic idioti, pe dea dreptul, ca nah, e nebunia generala a ideii doar de a fi mai darnic, mai bun, in aceasta perioada. Desigur, pana si dupa aceste zile magice, poti reveni la dobitoceniile dinainte. Dar acum, e Craciun, mama, iarta! Asa mi se tot zice de vreo luna incoace, deja am alergie la aceste spuse! Pana azi , nu a mai fost Craciun, nu a mai trebuit sa fim mai darnici, mai buni, ci idioti, nemernici si dobitoci. Dar azi, este Craciunul, zi sfanta, zi in care totul se evapora precum gheata din paharul cu Jack. Asa ar vrea ei! Insa eu, nu pot uita, nici ierta, ca mi's un biet muritor de rand, si nu vreun sfant ori insusi Dumnezeu, cum se considera altii, de altfel. Iar cadourile , banii si felicitarile scrise la sentiment chiar nu m'au atins asa cum si'ar fi dorit audienta. Asta inseamna ca nu am in suflet, spiritul Craciunului, cumva ?! Nici pe departe! Asta inseamna ca toate aceste manifestari exagerate nu'si au viata decat acum, de Craciun, caci in restul timpului de peste an, nu s'au manifestat in vreun fel. Aceste arogante , pe mine ma ucid cu nervii nervosi! Mai ales ca vin din partea celui mai nefericit dintre pamanteni. Masca aceasta afisata, pe mine nu ma pacaleste , de impresionat, nici atat. Vad insa ca la unii are mare efect, nu ca m'ar surprinde prea mult asta. Recunosc ca, in intunericul si gerul noptii, in mijlocul drumului, zgribulita de frig, am observat o silueta mai firava decat m'as fi asteptat, cocosata de cadouri sau poate de mustrari si cainta, cine poate stii ?! Nefericitul nu arata , nici nu se simtea in apele lui. Era vizibil, chiar si in semi intumericul de la stalpul iluminat de pe strada. Nu cred ca a mimat o asa infatisare, de data asta. Oare sa fie semne ale inceputului de sfarsit, oare il cheama D. La ea , si, cu ultimele forte incearca si imposibilul sa impace ceea ce pare imposibil , altfel nu poate pleca ?! Poate ca da, poate ca nu. Ma astept la orice in ceea ce il priveste. Totusi, am mari retineri in a ma increde in ceea ce incearca el a fi, o schimbare de narav, e un lup batran, astia isi schimba doar blana. M'am lasat de mult prea multe ori pacalita, cu buna stiinta, din motive acum absolut absurde, pe atunci intemeiate , ca sa ma faca o felicitare cu bataie lunga si precisa. Un singur lucru m'a surprins, albumul nu m'a atins asa cum m'as fi asteptat. Nu a mai trezit in mine emotiile si nelinistea de alta data. La mormant am avut un moment in care am simtit ca ma cuprinde starea de jale dar m'am redresat imediat, lacrimand pe fuga. Azi noapte insa, am plans in hohote, pentru prima oara de cand ea nu mai este. Am simtit o pofta nebuna sa o plang, sa o chem, sa imi amintesc de ea, vie. Poza de pe mormant, cu ea zambind, azi m'a tulburat . La plecare am simtit ca imi spune "du'te, fugi, sunt bine!" Nu am inteles insa unde sa ma duc, unde sa fug...la capcaun ?!?! Ca sa nu mai zic ca in voce la telefon, l'am simtit ca nu e tocmai in cea mai buna forma, mi'a si spus ca nu se simte bine " deloc". Ce sa vezi, nici mie nu mi'este prea bine acum, casa Ionestilor ma ucide, aproape adliteram. De cand am plecat din ea, mai ales din oras, fiecare revenire aici pentru mine este un supliciu, nu pot respira la propriu, ma sufoc. Revenirea aici, in locurile unde s'au intamplat atatea nenorociri si tragedii, ma extenueaza de orice forte. Mi-e rau fizic, nu doar emotional. Fuga din aceste locuri, a fost mai ceva ca extragerea lozului cel mare. A fost salvarea mea ca entitate umana, sufletul imi supureaza ori de cate ori revin aici. Energiile negative si mortii nevinovati, si banii patati cu sangele lor, aproape ca ma lasa fara suflare. Asadar, cam cum cred naivii astia , nu fara de pacate, ca as putea eu sa uit si sa iert , doar pentru ca azi, este ziua sfanta de Craciun ?! Eu nu sunt Dumnezeu! Eu sunt un biet suflet schingiuit, abia scapat din ghearele capcaunului, cu rani sangerande si azi, mai ales azi, in ziua sfanta de Craciun! Cainta brusca si evlavia si cautarea mantuirii acestui nefericit, pe mine nu ma mai pacaleste. Cine doreste sa se lase purtat de spiritul acestei perioade, habar nu are despre ce este vorba si mai ales, despre cine. Desigur, curiosi si naivi sunt cu duiumul iar nefericitul va fi cel mai fericit sa ii pacaleasca, inca o data!
Si nu, nu cred in remuscarile si constiinta ce doar in perioada aceasta, te mustra!
Totusi, sa ai un Craciun Fericit, nefericitule!
Cine ar mai fi crezut ca exista un astfel de miracol, in ziua sfanta de Craciun ?! Sunt unii care se incapataneaza sa spere ca mai e loc de schimbari in bine, ca si cum evenimentele si comportamentele din trecut nici nu ar fi existat . Inca au impresia ca un cadou, poate sterge cu buretele sau imi poate sterge mie memoria. Ce naivi, ca sa nu zic idioti, pe dea dreptul, ca nah, e nebunia generala a ideii doar de a fi mai darnic, mai bun, in aceasta perioada. Desigur, pana si dupa aceste zile magice, poti reveni la dobitoceniile dinainte. Dar acum, e Craciun, mama, iarta! Asa mi se tot zice de vreo luna incoace, deja am alergie la aceste spuse! Pana azi , nu a mai fost Craciun, nu a mai trebuit sa fim mai darnici, mai buni, ci idioti, nemernici si dobitoci. Dar azi, este Craciunul, zi sfanta, zi in care totul se evapora precum gheata din paharul cu Jack. Asa ar vrea ei! Insa eu, nu pot uita, nici ierta, ca mi's un biet muritor de rand, si nu vreun sfant ori insusi Dumnezeu, cum se considera altii, de altfel. Iar cadourile , banii si felicitarile scrise la sentiment chiar nu m'au atins asa cum si'ar fi dorit audienta. Asta inseamna ca nu am in suflet, spiritul Craciunului, cumva ?! Nici pe departe! Asta inseamna ca toate aceste manifestari exagerate nu'si au viata decat acum, de Craciun, caci in restul timpului de peste an, nu s'au manifestat in vreun fel. Aceste arogante , pe mine ma ucid cu nervii nervosi! Mai ales ca vin din partea celui mai nefericit dintre pamanteni. Masca aceasta afisata, pe mine nu ma pacaleste , de impresionat, nici atat. Vad insa ca la unii are mare efect, nu ca m'ar surprinde prea mult asta. Recunosc ca, in intunericul si gerul noptii, in mijlocul drumului, zgribulita de frig, am observat o silueta mai firava decat m'as fi asteptat, cocosata de cadouri sau poate de mustrari si cainta, cine poate stii ?! Nefericitul nu arata , nici nu se simtea in apele lui. Era vizibil, chiar si in semi intumericul de la stalpul iluminat de pe strada. Nu cred ca a mimat o asa infatisare, de data asta. Oare sa fie semne ale inceputului de sfarsit, oare il cheama D. La ea , si, cu ultimele forte incearca si imposibilul sa impace ceea ce pare imposibil , altfel nu poate pleca ?! Poate ca da, poate ca nu. Ma astept la orice in ceea ce il priveste. Totusi, am mari retineri in a ma increde in ceea ce incearca el a fi, o schimbare de narav, e un lup batran, astia isi schimba doar blana. M'am lasat de mult prea multe ori pacalita, cu buna stiinta, din motive acum absolut absurde, pe atunci intemeiate , ca sa ma faca o felicitare cu bataie lunga si precisa. Un singur lucru m'a surprins, albumul nu m'a atins asa cum m'as fi asteptat. Nu a mai trezit in mine emotiile si nelinistea de alta data. La mormant am avut un moment in care am simtit ca ma cuprinde starea de jale dar m'am redresat imediat, lacrimand pe fuga. Azi noapte insa, am plans in hohote, pentru prima oara de cand ea nu mai este. Am simtit o pofta nebuna sa o plang, sa o chem, sa imi amintesc de ea, vie. Poza de pe mormant, cu ea zambind, azi m'a tulburat . La plecare am simtit ca imi spune "du'te, fugi, sunt bine!" Nu am inteles insa unde sa ma duc, unde sa fug...la capcaun ?!?! Ca sa nu mai zic ca in voce la telefon, l'am simtit ca nu e tocmai in cea mai buna forma, mi'a si spus ca nu se simte bine " deloc". Ce sa vezi, nici mie nu mi'este prea bine acum, casa Ionestilor ma ucide, aproape adliteram. De cand am plecat din ea, mai ales din oras, fiecare revenire aici pentru mine este un supliciu, nu pot respira la propriu, ma sufoc. Revenirea aici, in locurile unde s'au intamplat atatea nenorociri si tragedii, ma extenueaza de orice forte. Mi-e rau fizic, nu doar emotional. Fuga din aceste locuri, a fost mai ceva ca extragerea lozului cel mare. A fost salvarea mea ca entitate umana, sufletul imi supureaza ori de cate ori revin aici. Energiile negative si mortii nevinovati, si banii patati cu sangele lor, aproape ca ma lasa fara suflare. Asadar, cam cum cred naivii astia , nu fara de pacate, ca as putea eu sa uit si sa iert , doar pentru ca azi, este ziua sfanta de Craciun ?! Eu nu sunt Dumnezeu! Eu sunt un biet suflet schingiuit, abia scapat din ghearele capcaunului, cu rani sangerande si azi, mai ales azi, in ziua sfanta de Craciun! Cainta brusca si evlavia si cautarea mantuirii acestui nefericit, pe mine nu ma mai pacaleste. Cine doreste sa se lase purtat de spiritul acestei perioade, habar nu are despre ce este vorba si mai ales, despre cine. Desigur, curiosi si naivi sunt cu duiumul iar nefericitul va fi cel mai fericit sa ii pacaleasca, inca o data!
Si nu, nu cred in remuscarile si constiinta ce doar in perioada aceasta, te mustra!
Totusi, sa ai un Craciun Fericit, nefericitule!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hallo! iaca viu si cu un blog.k sa pot egzist si eu:)