Prea batrani pentru noi doi!
Ce faci cand te trezesti fara niciun copchil care te scoala cu noaptea'n cap ca vrea sa faca pipi sau ca ii e sete, sau ca a visat urat ?!?! Ce faci cand te trezesti dimineata intr'o liniste ce te zgarie pe suflet ?! Cum ce ?!?! Ii multumesti cerului ca de tine s'a indurat si un pic de liniste si spatiu tie t'ia dat, numai tu si el, pentru cateva zile, o aroganta de lux, nu alta! Faci dus, te inviorezi, incepi ziua cu o partida prea asteptata si binemeritata, si iesi in oras, doar tu si el. Te duci in locul ala care odata va placea si in care sa ajungeti era doar un vis si comandati ce va scurtcircuita papilele gustative. Soc si groaza: gustul nu mai e acelasi, starea ta nu mai e aceeasi. Libertatea asta in doi, fara ceilalti trei, nu are niciun gust. Plecati profund dezamagiti, inspre un alt loc, de curand descoperit si care tie sufletul ti'a resuscitat. Deja- vu: cand este sa iti incepi ziua prost, desi teoretic si practic ai inceput'o cum nu se putea mai bine, asa o si tot continui. Cartile , ah, iubirile mele, pana nici ele nu au putut salva ziua si starea. Te intorci epuizat, si infrigurat in casa goala, curata, si privesti bradul cu cadourile de sub el...si stai in mijlocul casei, cazut pe ganduri...unde ne'am pierdut oare pe noi doi ?! De ce te simti vinovata ca esti doar tu cu el ?! Si, viata noastra de cuplu, unde e ?! Nu mai stim sa existam fara de ei, cei trei muschetari. Cand furam cate un moment , sufletul ne este nelinistit, oricat ar fi el de obosit de fel cand casa e ca dupa razboi si copchiii sunt mai ceva ca Denis, pericol public. Ma ucide aceasta liniste! Am imbatranit, nu mai stiu, nici nu mai pot, nici nu vreau fara de ei! Ce ti'este si cu parentingul asta, te mananca de viu!
Dar nu ma las, ma incapatanez sa rezist, vreau sa imi redobandesc libertatea si sa reinvat sa exist si fara de ei, clipa de clipa. E sanatos pentru ambele tabere, cate o pauza...prelungita. Mi'e dor de mine, de visele mele, de ce pot face si mai ales de ce detin ascuns in suflet si gand...sa le dau frau liber sa zburde in lume, nestingheriti. Mi'e dor de aventura si necunoscut. Ah, de as putea sa fac cumva de sentimentul asta al vinovatiei sa scap, ce viata noua as imbratisa!
De ar fi cu putinta...este ?!?!
Ce faci cand te trezesti fara niciun copchil care te scoala cu noaptea'n cap ca vrea sa faca pipi sau ca ii e sete, sau ca a visat urat ?!?! Ce faci cand te trezesti dimineata intr'o liniste ce te zgarie pe suflet ?! Cum ce ?!?! Ii multumesti cerului ca de tine s'a indurat si un pic de liniste si spatiu tie t'ia dat, numai tu si el, pentru cateva zile, o aroganta de lux, nu alta! Faci dus, te inviorezi, incepi ziua cu o partida prea asteptata si binemeritata, si iesi in oras, doar tu si el. Te duci in locul ala care odata va placea si in care sa ajungeti era doar un vis si comandati ce va scurtcircuita papilele gustative. Soc si groaza: gustul nu mai e acelasi, starea ta nu mai e aceeasi. Libertatea asta in doi, fara ceilalti trei, nu are niciun gust. Plecati profund dezamagiti, inspre un alt loc, de curand descoperit si care tie sufletul ti'a resuscitat. Deja- vu: cand este sa iti incepi ziua prost, desi teoretic si practic ai inceput'o cum nu se putea mai bine, asa o si tot continui. Cartile , ah, iubirile mele, pana nici ele nu au putut salva ziua si starea. Te intorci epuizat, si infrigurat in casa goala, curata, si privesti bradul cu cadourile de sub el...si stai in mijlocul casei, cazut pe ganduri...unde ne'am pierdut oare pe noi doi ?! De ce te simti vinovata ca esti doar tu cu el ?! Si, viata noastra de cuplu, unde e ?! Nu mai stim sa existam fara de ei, cei trei muschetari. Cand furam cate un moment , sufletul ne este nelinistit, oricat ar fi el de obosit de fel cand casa e ca dupa razboi si copchiii sunt mai ceva ca Denis, pericol public. Ma ucide aceasta liniste! Am imbatranit, nu mai stiu, nici nu mai pot, nici nu vreau fara de ei! Ce ti'este si cu parentingul asta, te mananca de viu!
Dar nu ma las, ma incapatanez sa rezist, vreau sa imi redobandesc libertatea si sa reinvat sa exist si fara de ei, clipa de clipa. E sanatos pentru ambele tabere, cate o pauza...prelungita. Mi'e dor de mine, de visele mele, de ce pot face si mai ales de ce detin ascuns in suflet si gand...sa le dau frau liber sa zburde in lume, nestingheriti. Mi'e dor de aventura si necunoscut. Ah, de as putea sa fac cumva de sentimentul asta al vinovatiei sa scap, ce viata noua as imbratisa!
De ar fi cu putinta...este ?!?!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hallo! iaca viu si cu un blog.k sa pot egzist si eu:)