Mimarea fericirii!
Ce faci cand ceea ce este nu este ceea ce pare a fi si invers ?!
Cum te minti, cum rezisti, cum mimezi fericirea, cand sufletul tau alearga dupa cai verzi pe pereti ?!
Cum faci sa traiesti o viata de imprumut, sa fii o eroina fara voia ta, anonima ?!
Cum faci sa dai jos masca pe care o porti in fata lumii si sa fii doar tu, cu sufletul impacat si fericit, alinat, mangaiat, iubit ?!
Fara sa provoci suferinta, revolte, furii, dezamagiri, fugi, abandon ?!
Imposibil, ai fi tentat sa spui. Ei nu merita una ca asta, ai fi indreptatit sa spui si asta, oricare ar fi acei " ei".
Si tu, tu unde te pozitionezi in toata aceasta ecuatie ?! Sufletul tau ?! Fericirea ta ?! Viata ta, personala, si nu aia imprumutata, unde au ramas , unde le'ai ratacit ?!
Visele tale, cand se mai implinesc, cand tu ti le'ai lasat special ca sa le implinesti pe ale altora ?!
Mimam orgasme, mimam fericiri, mimam succese, mimam casnicii. Cu buna stiinta.
Traim vieti de imprumut si identitati furate. Fara voia noastra, ci a altora, din alte vremuri.
Suntem proscrisi si totusi, ne incapatanam sa fim in randul lumii, desi in interiorul nostru fragil ardem mai ceva ca vrajitoarele pe rug.
Ne mintim frumos ca o viata de imprumut ne poate salva de propriile temeri si demoni interiori, de respingeri, de abandon, de prejudecati.
Sinucidere curata! Lenta, dar sigura si fara sa dea gres.
Viu inca, fizic, si totusi mort pe interior, cu sufletul in coma.
Ador umorul acesta negru al vietii de imprumut!
Si platirea politelor a nespe generatii, si blestem sau farmece sau orice ar fi aceste monezi la schimb.
Artificii, artificial, arta de a trai intr'o continua piesa de teatru al absurdului absolut!
Cum mimezi fericirea???? Inveti, nu ai incotro, cand vezi cata rautate e in jurul tau, cati oameni te judeca, cati iti pun etichete gen "curva, nenorocita...". Inveti sa mimezi fericirea pentru ca nu vrei sa le dai satisfactia de a te vedea trist, inchis in tine, doborat, rusinat de ce cred ceilalti despre tine. Si uite asa, de fapt, devii puternic in interiorul tau, asa inveti sa sfidezi rautaciosii si rautatile, chiar daca te mai doare tot ce vezi si auzi...dar tu, stii ca te-ai schimbat, ai devenit alt om. Alt om, care incepe sa puna stop acolo unde trebuie, chiar daca o face cu pasi mici, alt om care a invatat sa se puna pe primul plan, sa se iubeasca, sa se rasfete, sa isi faca curat in ganduri si inima...cel putin atat cat poate in prezent. Nu stiu unde e fericirea, sau cum arata ea de fapt. Stiu doar ca fericirea o primesti in rate si e asa cum vrei tu sa fie, dar, ca nu depinde numai de noi. De fapt, ma doare ca fericirea nu e constanta, ma doare ca nu ma regasesc in mine, ca simt uneori ca sufletul meu e constrans intr-un corp, in loc sa zboare liber, sa iubeasca, sa aleaga ce vrea el...fericirea o iau cate putin, de la fiecare persoana draga, facand un bine cuiva, ascultand melodii care imi permit sa ajung in lumea mea, libera, frumoasa, plina de liniste si iubire, de munti, paduri si ape, de aer.cam asa reusesc sa fac fata zi de zi, mimand fericirea...❤️
RăspundețiȘtergere