Ploaie, plumb, puscarie!

 Am facut'o si p'asta, in sfanta zi a Floriilor, pe o vreme de plumb, pe ploaie si frig am trecut pragul gri si de metal al portii de pe Rudului.

Cu control ca la aeroport, cu mainile in buzunar, adica fara device'uri * telefon si portofel, doar cu actul de identitate, masca de protectie si un pachet de servetele nazale in buzunarul de la haina de piele a lu' ma'sa, pe care acum o port, eu, ca m'a pus socra'miu sa imi aleg din hainele ei, la parastasul de 3 luni, ieri implinindu'se juma' de an de cand a fugit ca o lasa, lasandu'i pe prostii astia 3, sa se descurce care cum s'o pricepe. Unul inchis, doi liberi, dar sunt precum leul in cusca. Viata celor din jurul lor s'a dat complet peste cap, pe nesimtite. 

4 luni de cand linistea a capatat alte conotatii, libertatea alt statut. 

Gratii, uniforme, o sala, o masa si 4 scaune, priponite in pardoseala, sa nu devina arme, in caz de nevoie.

Si, printul, preferatul familiei, in toata splendoarea sa. 

O harmalaie, ca in gara, si 6 mese, fiecare ocupata de un detinut si apartinatori. 

2 ore de vizita.

Am ascultat cuminte si infrigurata, inghetata toata de pe drum, impresiile printului, ce a devenit mai ceva ca un cersator, peste noapte. 

Fictiunea din filme, referitor la viata detinutilor dintr'un penitenciar, transpusa in realitatea lui de 4 luni incoace. O viata grea, de nepovestit, chin, suferinta, plans. 

Polite platite cu varf si indesat.

Resemnat de sentinta pe care e obligat si nevoit sa o ispaseasca cum- necum , daca mai vrea sa iasa de acolo viu si sa isi reia viata inapoi de unde si'a pus'o pe pauza cand l'au saltat in miez de noapte, de acasa, din patul lui. 

Chiar si asa, trecand prin ceva experiente tulburatoare in interiorul penitentei, norocul ii surade, avand drept de munca, la spalatoria penitenciarului, reducan dui'se din pedeapsa si putand sa iasa eliberat conditionat inaintea termenului.

Asta doar daca e baiat cuminte si nu intra in combinatii dubioase sa i se faca raport.

S'a abtinut cu greu, a bravat, a fost cat de stapan pe situatie a putut. Desi ochii lui oglindeau lacrimile si durerea si disperarea sufleteasca. 

Din printul care a fost, nepasator si arogant, si individualist, acum ce il tine inca in viata si intreg la minte sunt vizitele prostilor pe care i'a ignorat aproape o viata. Ce umor negru are viata asta, cateodata! 

Tocmai cand l'a regasit pe frate'su, tocmai atunci si'a pierdut si libertatea, ce cruda ironie a sortii!

Daca rezista, fizic, mental, emotional, de ziua lui Vivi ar fi inapoi acasa. 

Si daca intre timp nu se mai intampla vreo alta neintamplata, desigur.

Ce senzatie de frig, de plumb, de gri, de metal, de lanced, de ....nedescris mi'a  putut declansa aceasta vizita!

Nu cred ca mai vreau o alta.

Si pe asta am facut'o pentru prostu' de fra'su, nu pentru el. 

Nu stiu insa cum o resimte Vivi, avand in vedere ca este deja a doua si urmeaza a treia in Joia Mare. 

Iar tatal socru rezista, e mai viu ca niciodata, si prezent la datorie ( in vizita, cu pachete peste pachete)  cum nu m'as fi gandit vreodata ca poate fi.

Si mormantul lu' Ioneasca e colorat si impodobit ca un brad de Craciun, ca o sorcova, ca o gradina. Asa cum era si al lui Ama cand inca era proaspata pierderea si durerea. Acum pare parasit, desi candela arde si flori proaspete sunt. La fel si la bunici.

Ce timp necrutator!