Un Ion negativ, toxic si irecuperabil!

 Stiam, verificasem deja de ceva vreme cum sta treaba, m'am mai lasat pacalita doar un pic, doar ca sa ma asigur ca nu se preface, atat. 

Asadar, sarbatoritul zilei si capcaunul din poveste nu sufera decat de dementa, in rest, e sanatos tun, cu psihopupu e problema. Stie asta si profita cat poate si se victimizeaza si ( se) plange cui prinde de cat este el de nenorocit si singur, fiica si nepotii parasindu'l.

Nu a contat ca am raspuns chemarii lui  ca l'am dus la doctor, ca i'am facut toate investigatiile medicale posibile, specifice varstei si nu numai, ca l'am acceptat iar inapoi in viata mea si a copiilor mei, ca am acceptat sa ni se dea iar viata peste cap, ca sa am grija mizerabilului parasit de femeie, ca asta ii trebuie lui la 80 de ani, fara 2. 

Nu a fost bine, nu a fost multumit, cand i'am tolerat toanele si mofturile si tabieturile si i le'am trecut cu vederea, uitandu'ma la anii lui si la senilitatea ce il stapaneste tot mai puternic.

Nu a fost bine cand am avut grija lui, cand a fost inconjurat de iubirea nepotilor si atentia mea.

Numai ocare, numai reprosuri, numai jigniri, asta am primit la ceas de sarbatoare, cand eu l'am sunat sa'i urez sa fie sanatos.

Auzi, " cata rautate e in tine!", afirmatie spusa cu atata convingere si patos....mizerabilule!

Nu meriti sa fii in preajma nimanui, ai ales sa alungi pe toti de langa tine, prin comportamentu'ti absolut abject, de care nu te dezbari decat atunci cand ai un interes imediat.

Nu stii ce este aceea familie, nu ai stiut niciodata, iubirea ta ucide, tot ce atingi, otravesti.

Esti de o toxicitate letala!

Si totusi, eu am devenit imuna la veninul ce il arunci.

Nu mai permit sa imi umpli viata si familia cu noroi, s'au dus acele vremuri cand ma temeam de tine si ma dominai.

Acum, te'am confruntat si infruntat si asta te'a inebunit! Nu ma mai poti manipula si intoarce cum ai tu chef, prietene, rolurile si locurile s'au schimbat.

M'am vindecat de tine, de dominatia si puterea ta bolnava. 

Am castigat! 

Tu  esti pierzatorul, vei muri singur, cea mai mare teama a ta, nu mai poti scapa.

Eu mi'am facut datoria morala de fiica renegata si mereu alungata, odata in memoria proastei care  a murit de inima albastra, Ama, si inca o data, pentru a avea constiinta impacata ca nu am lasat un om in nevoie, bolnav, batran si singur. 

As putea spune ca este iar o greseala, ca nu te'am lasat in voia sortii, dupa cum ti'ai asternut.

Nu ma invat minte, as fi tentata sa spun.

Insa, am facut'o ca sa imi demonstrez mie ca esti un prefacut, un ipocrit, un nenorocit, un lup batran ce nu si'a schimbat naravul, ci doar blana, in functie de imprejurari si interese.

Te'am citit, mirosit, nu mai m'ai pacalit, decat pentru ca am vrut eu si te'am lasat,   am vrut sa vad pana unde mergi cu mizeria, iar si iar.

Am vazut, m'am linistit, sunt impacata cu mine si de cum am reactionat in fata unui dement, cu acte in regula.

Cand nu lasi pe cineva sa moara, nu te lasa sa traiesti. Nimic mai adevarat! 

Insa,chiar si asa, exista si viceversa, si un revers al medaliei, in tot si toate.

Eu astept cuminte sfarsitul tau, e aproape, il simt. 

Te voi conduce pe ultimul drum si inmormanta, cum este crestineste, cum am facut'o si cu Ioneasca, ca tot de mine si de prostu' familiei a avut parte,oricat ne'a alungat si renegat,  insa atat, mai mult nici ca mai fac, deja am facut mai mult decat este omeneste posibil!

Cat despre Dumnezeu, zic sa nu intram in detalii, ca ar fi chiar un pacat....mare. 

La multi ani, Ion...negativ si toxic!